Complicaţiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic trebuie avute în vedere, prevenite, iar, dacă apar, cunoscute metodele de acţionare în aceste situaţii. Aceste complicaţii sunt:

• flebitele ( roşeată la locul de inserţie şi de-a lungul venei, durere, edem, scleroză venei, uneori febră) datorate fie păstrării timp îndelungat a unui cateter în venă, medicamente sau soluţii administrate care au pH prea mare sau prea mic sau osmolaritate crescută, deplasarea branulei în venă prin fricţionare. Flebitele pot fi prevenite prin schimbarea la timp a cateterelor şi securizarea lor printr-o fixare atentă , împiedicând mişcare în venă;
• extravazarea soluţiilor ( apare o umflătură la locul de inserţie şi în jurul său, descreşterea temperaturii pielii din zonă, durere, senzaţie de arsură ) prin perforarea venei sau dislocarea cateterului din venă. Se va opri perfuzia imediat, se va aplica gheata imediat după şi apoi comprese călduţe mai târziu. Extravazarea soluţiilor administrate poate fi prevenită prin verificarea periodică a locului de inserţie a cateterului, prin aplicarea corectă a fixatorului transparent care permite ca această verificare periodică să fie foarte uşor de făcut;
• impermeabilitatea cateterului ( perfuzia nu mai curge , iar dacă pacientul are infuzomat sau injectomat acesta intră în alarmă) datorită neheparinizării perodice a cateterului după fiecare administrare, nefolosirii îndelungate sau formării de cheaguri de sânge atunci când pacientul se plimbă şi sângele umple cateterul şi staţionează acolo. Permeabilitatea cateterului se poate menţine prin heparinizare sau adminstrare de soluţie normal salină după fiecare folosire şi învăţarea pacientului să ţină mână cu branula ridicată în dreptul cotului atunci când se plimbă;
• hematom ( sensibilitate crescută la orice atingere a zonei, vânătaie, impermeabilitate) datorită perforării peretului opus în timpul inserării cateterului, compresie ineficientă după îndepărtarea branulei. Se va scoate branula, se va aplica compresie. Formarea de hematoame poate fi prevenită prin efectuarea corectă a tehnicii de inserţie a cateterului, de o mărime potrivită a venei abordate şi prin eliberarea garoului cât mai repede posibil după inserţia cateterului;
• secţionarea cateterului, de obicei capătul acestuia care este introdus în venă, datorită reinserţiei acului de-a lungul tecii de plastic, în timp ce cateterul este în venă. Se va încerca recuperarea părţii secţionate dacă este la vedere, dacă nu, se aplică garou deasupra locului de inserţie şi se anunţă medicul şi radiologul. Secţionarea cateterului se poate preveni neintroducând niciodată acul înapoi în cateter pentru a încerca inserţia sa, ci se scot amândouă odată şi se încearcă încă o dată inserţia cu alt cateter;
• spasme venoase ( durere de-a lungul venei, albirea pielii din jurul venei respective, rată scăzută de curgere a soluţiei perfuzate chiar dacă perfuzorul este declampat) datorită administrării inadecvte de substanţe iritative şi in diluţii insuficiente, administrării de soluţii perfuzabile reci( sau transfuzie cu sânge rece), adminstrarea prea rapidă a soluţiilor chiar dacă sunt la temperatura camerei. Se vor aplica comprese cu apă călduţă, se va descreşte ritmul de adminstrare. Spasmul venos poate fi prevenit prin administrarea de sânge şi soluţii la temperaturile potrivite;
• reacţii vasovagale ( colaps brusc al venei în timpul puncţionării, paloare, ameţeală, greaţă, transpiraţii, hipotensiune ) datorită producerii de spasm venos cauzat de anxietate şi durere .Pacientul va fi aşezat în pat cu picioarele mai sus decat capul, este incurajat sa respire adanc, se masoara semnele vitale. Aceste situatii pot fi prevenite prin explicarea procedurii pacientului, reducerea anxietatii acestuia si eventual, folosirea unui anestezic local inainte de punctionarea venei;
• tromboze ( durere , roşeaţă , umflătură , impermeabilitate) datorită afectării celulelor endoteliale ale venelor favorizând formarea de trombi. Se va îndepărta cateterul şi se va insera într-o alta zonă, se vor aplica comprese cu apă călduţă, se va supraveghea pacientul şi observa dacă apar semne de infecţie. Formarea trombozelor poate fi prevenită prin inserţia unui cateter periferic folosind o  tehnică corectă, fără a leza vena;
• infecţii sistemice ca septicemia sau bacteriemia ( febra, frisoane, indispoziţie fără motiv aparent) datorită unei tehnici nesterile, apariţiei flebitelor severe care favorizează dezvoltarea organismelor, fixare insuficientă a branulei ceea ce permite mişcarea ei în venă şi introducerea organismelor în circulaţia sangvină, menţinerea îndelungată a unui cateter, sistem imun slab dezvoltat sau folosirea unor soluţii perfuzbile contaminate. Se va anunţa imediat medicul la apariţia semnelor specifice descrise. Se va îndepărta cateterul şi se vor obţine culturi de la locul inserţiei, se va tăia cu o foarfecă sterilă capătul cateterului şi se va trimite la laborator pentru analizare, se vor monitoriza semnele vitale, se va administra medicaţia si antibioterapia prescrise. Prevenirea infecţilor sistemice se poate face folosind cu stricteţe o tehnică sterilă atât la inserţia cateterlui cât şi la cuplarea perfuzoarelor la soluţiile de perfuzat şi la branulă, la întreruperea perfuziilor sau la îndepărtarea cateterului;
• reacţii alergice ( prurit, bronhospasme, urticarie, edem la locul de inserţie a cateterului) până la  reacţii anafilactice cu stop cardiac , datorate faptului că pacientul este alergic la substanţa administrată. În acest caz se va opri perfuzia imediat, se menţin permeabile căile respiratorii, se anunţă imediat medicul, se vor adminstra antihistaminicele, antiinflamatoarele şi antipireticele care se prescriu cât şi epinefrina şi cortizon dacă se indică. Reacţiile alergice se previn printr-o completă anamneză a pacientului care să conţină istoricul alergenic al acestuia , efectuarea testării la medicamente( în special antibiotice) înaintea primei administrări cu monitorizare atentă timp de 15 minute de la testare sau de la adminstrarea unui nou medicament fără testare;
• încărcare circulatorie ( disconfort, turgescenta venei jugulare, dificultate respiratorie, creşterea tensiunii arteriale, respiraţie zgomotoasă ( cu “ hârâituri”), dezechilibru între lichidele eliminate şi cele ingerate, administrate) datorată unui calcul greşit al cantităţii de lichide ce trebuie adminstrat cât şi administrării prea rapide a acestuia. În acest caz se ridică capul patului astfel încât pacientul să stea semisezând , se administrează oxigen, se anunţă medicul, se administrează diuretice dacă se prescriu. Pentru a preveni încărcarea circulatorie se va verifica periodic rata de administrare a perfuziilor pentru a observa din timp eventualele dereglări şi schimbări, se calculează cu atenţie cantitatea care trebuie administrată, se verifică şi monitorizează diureaza pacienţilor cu tratament perfuzabil de soluţii pentru a putea face un bilanţ corect;
• embolie ( dificultate respiratorie, puls slab batut, cresterea presiunii venoase centrale, hipotensiune, pierderea constientei) datorita impingerii aerului in vena prin schimbarea flacoanelor de solutie si impingerea aerului de pe perfuzor in vena.Se va inlatura perfuzia, se va chema medicul, se va pozitiona pacientul pe partea stanga in pozitie Trendelenburg pentru a permite aerului sa intre in atriul drept, se va administra oxigen.Prevenirea emboliei se face scotand aerul cu atentie din perfuzor inainte de cuplare la cateter si schimbarea flacoanelor cu verificarea perfuzorului, securizarea conexiunilor dintre perfuzor si cateter si dintre perfuzor si flacon