Ecocardiografie

RealMed reprezintă: Calitate, Experiență, Profesionalism, Perfecțiune, Confidențialitate și Pasiune

Consultaţia cardiologică reprezintă etapa iniţială esenţială în evaluarea unui pacient care este suspectat de boala cardiovasaculară sau are deja o patologie cunoscută în acest sens.

Consultaţia cardiologică include discuţia cu medicul despre simptome, factori de risc cardiovascular, antecedente patologice personale sau familiale, apoi examinarea clinică, efectuarea şi interpretarea electrocardiogramei. Consultaţia cardiologică are un rol foarte important, neputând fi substituită de niciun test, dar având menirea de a determina care anume investigaţii ulterioare sunt necesare fiecărui pacient.

Consultaţia cardiologică este indicată dacă aveţi:

Simptome sau semne cardiologice:

  • durere în piept la efort
  • lipsa de aer la efort (dispnee)
  • picioare umflate, dureri musculare (în gambe sau coapse) la mers
  • bătai rapide ale inimii, regulate sau neregulate (palpitaţii)
  • pierderi ale stării de constienţă (sincope)

Factori de risc cardiovascular. Dacă sunteţi fumător, supraponderal, sedentar, aveţi diabet zaharat sau niveluri crescute ale colesterolului în sânge, rude cu boli de inimă sau accident vascular cerebral la vârsta tânără (<55 ani), este recomandată efectuarea unei consultaţii cardiologice. Descoperirea precoce a semnelor de ateroscleroza şi introducerea rapidă a măsurilor de prevenţie cardiovasculară vor reduce semnificativ riscul de boli severe cardiace sau cerebro-vasculare.

Hipertensiune arterială. Deşi hipertensiunea arterială este cel mai adesea asimptomatică (nu aveţi simptome chiar dacă valorile tensiunii sunt crescute), netratată corespunzator poate avea consecinţe extrem de grave, uneori ireversibile. Un consult cardiologic este de asemenea recomandat.

Boli cardiovasculare cunoscute. Majoritatea bolilor cardiovasculare (ale arterelor coronare, valvelor cardiace sau muşchiului cardiac) necesită urmărire cardiologică periodică (anuală dacă starea clinică este stabilă sau mai frecventă, când se modifică ceva în simptomatologia pacientului sau este necesară urmărirea periodică a unor parametri obiectivi).

ELECTROCARDIOGRAMA+MĂSURARE PARAMETRI FIZIOLOGICI

Electrocardiograma de repaus (EKG) este o investigaţie neinvazivă utilizată pentru a înregistra activitatea electrică a inimii fiind indispensabilă unui consult cardiologic complet.
Întrucât aspectul electrocardiogramei poate varia de la o zi la alta şi la ore diferite în funcţie de simptomatologia pacientului şi de starea acestuia, este util ca fiecare consult cardiologic să fie însoţit de o electrocardiogramă.
Bătăile cardiace sunt consecinţa unor impulsuri electrice generate de anumite celule din inimă. Aceste impulsuri electrice sunt înregistrate de electrocardiograf (EKG ) şi transpuse pe un monitor şi pe hârtie.

Beneficiile şi indicaţiile electrocardiogramei de repaus
Electrocardiograma oferă informaţii de tip morfologic, prin analiza traseului înregistrat evidenţiindu-se hipertrofia ventriculilor (îngroşarea muşchiului inimii), dilatarea atriilor precum şi existenţa unor zone de ischemie (unde muşchiul inimii nu primeşte suficient sânge şi substanţe nutritive datorită stenozării – îngustării arterelor care hrănesc inima, arterele coronare).

De asemenea, pe electrocardiograma de repaus se evidenţiază zonele de necroză miocardică (unde muşchiul inimii nu primeşte deloc sânge şi substanţe nutritive datorită ocluziei – astupării arterelor coronare, aşa cum se produce în cazul unui infarct miocardic). Acestea îi oferă medicului informaţii despre un infarct miocardic trecut sau în desfăşurare.

Astfel, prin analiza structurii unei electrocardiograme de repaus, se poate pune diagnosticul de ischemie acută sau cronică, precum şi localizarea acesteia la nivelul muşchiului cardiac, oferind informaţii despre artera coronară responsabilă precum şi despre gradul în care aceasta este afectată.

Electrocardiograma de repaus prezintă modificări caracteristice în anumite afecţiuni cardiace (cardiomiopatia hipertrofică, transpoziţia de vase mari etc), contribuind astfel la diagnosticul acestora.
De asemenea, cu ajutorul electrocardiogramei de repaus se obţin informaţii despre ritmul si frecvenţa cardiacă, această investigaţie fiind indispensabilă pentru diagnosticul tuturor aritmiilor (tulburărilor de ritm) şi al tulburărilor de conducere.

Electrocardiograma îi permite medicului să identifice un ritm neobişnuit de alert al inimii (tahicardie), un ritm prea lent al inimii (bradicardie) sau un ritm neregulat (aritmie ) şi asfel să aleagă tratamentul adecvat pacientului respectiv.
Astfel, datorită multiplelor beneficii pe care le aduce, electrocardiograma trebuie efectuată întotdeauna când este suspectată o afecţiune cardiovasculară, această investigaţie fiind lipsită de contraindicaţii.
În ce constă investigaţia?
Electrocardiograma de repaus presupune montarea unor electrozi pe corpul pacientului la nivelul incheieturii mâinilor şi a picioarelor şi pe torace în zona precordială, în dreptul inimii.

Investigaţia durează aproximativ 5 minute, se poate efectua în orice moment al zilei, poate fi repetată de oricâte ori este necesar fără să prezinte niciun risc.
Pregatirea pentru investigaţie
Electrocardiograma de repaus nu necesită o pregatire specială a pacientului şi se poate efectua în orice moment al zilei iar pacientul nu trebuie să-şi întrerupă medicamentaţia înainte de această investigaţie

Măsurarea tensiunii arteriale. Vi se va monta o manşetă la nivelul braţului, care se va umfla (până când zgomotele arteriale nu se vor mai auzi la auscultaţia cu stetoscopul) şi apoi dezumfla uşor pentru măsurarea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice. În anumite situaţii tensiunea arterială se va măsura iniţial în poziţie culcat şi apoi după ridicarea în picioare.

Anamneza. Medicul va studia istoricul medical (documente medicale vechi). Va avea o discuţie amănunţită cu dumneavoastră despre simptome, factori de risc cardiovascular, antecedente patologice personale sau familiale, tratamentul pe care îl urmaţi. Va interpreta electrocardiograma şi va evalua valoarea tensiunii arteriale.

Examenul obiectiv. Medicul va palpa regiunea precordială, toracele posterior, abdomenul, pulsul arterial periferic. Cu stetoscopul va asculta cordul, toracele posterior, carotidele şi arterele femurale. Va examina membrele inferioare.

ECOCARDIOGRAFIA

 

Ecocardiografia sau ecografia cardiacă este o metodă de diagnostic care, similar altor tipuri de ecografie, se bazează pe folosirea ultrasunetelor. Investigaţia este uşor de efectuat (nu necesită nicio pregătire specială prealabilă, se poate efectua în orice moment al zilei, nu presupune niciun fel de disconfort pentru pacient), neinvazivă (nu presupune înţeparea pacientului sau un alt mod de agresiune asupra acestuia) şi lipsită de riscuri. Spre deosebire de alte investigaţii care presupun folosirea radiaţiilor (radiografie, CT, RMN), pătrunderea în sistemul circulator al pacientului prin înţepare (cateterism, coronarografie) sau în alte cavităţi cu ajutorul instrumentelor endoscopice (endoscopia, colonoscopia, cistoscopia, etc.), ecocardiografia poate fi repetată oricât de frecvent fără să afecteze cu nimic pacientul respectiv.
Ecografia cardiacă a devenit o metodă de rutină in diagnosticul, aprecierea severităţii si ghidarea tratamentului pentru majoritatea afecţiunilor cardiovasculare. Este folosită atât în urgenţele cardiovasculare, cât şi în bolile cronice, orice consultaţie cardiologică actuală presupunând efectuarea acestei investigaţii.
Ecocardiografia presupune plasarea unui dispozitiv cu ultrasunete (transductor) pe pieptul pacientului, cu ajutorul căruia medicul poate să vizualizeze pe monitor structura şi contracţiile inimii acestuia şi, astfel, poate identifica eventualele anomalii ale muşchiului şi valvelor inimii.
Există mai multe moduri de examinare ecografică: ecografia in mod M, ecografia bidimensională, examinarea Doppler pulsatil, spectral (continuu) si color şi Dopplerul tisular. Toate aceste moduri dau informaţii complementare şi sunt folosite pentru o evaluare cardiacă completă, succesiv sau simultan.
Ecografia in mod M a apărut odată cu dezvoltarea acestei metode diagnostice şi redă mişcarea structurii cardiace urmărite in funcţie de timp. Se caracterizează printr-o rezoluţie temporală foarte bună şi este utilizată şi în prezent pentru efectuarea cu mai multă exactitate a unor măsurători: dimensiunea cavităţilor cardiace, diverse distanţe, grosimea pereţilor, fracţia de ejecţie sau de scurtare etc.
Ecografia 2D sau bidimensională permite vizualizarea tuturor structurilor cardiace: camerele sau cavităţile inimii (atrii şi ventriculi), valvele care separă camerele (cavităţile) cardiace, pericardul (membrana care înveleşte inima), vasele care sunt conectate cu inima (venele pulmonare şi cave, artera aortă şi artera pulmonară). Astfel, ecografia bidimensională oferă informaţii despre morfologia structurilor inimii (dilatarea cavităţilor, hipertrofia sau îngroşarea peretilor, aspectul şi mişcarea valvelor), permite aprecierea funcţiei cardiace (contractilitatea muşchiului inimii sau a miocardului), evidenţiază prezenţa de lichid in pericard sau a unor structuri anormale la nivelul cavităţilor cardiace (cheaguri – trombi sau tumori), diagnostichează cu acurateţe ruptura unor pereţi sau a intimei arterei aorte (disecţia de aortă) sau diversele malformaţii congenitale cardiace etc.
Examinarea Doppler (pulsatil, continuu sau color) permite vizualizarea şi măsurarea vitezei curgerii sângelui în interiorul cavităţilor cardiace şi al vaselor de sânge şi efectuarea unor măsuratori hemodinamice utile pentru depistarea insuficienţelor sau stenozelor valvulare (în aceste cazuri vitezele de circulaţie a sangelui sunt mult crescute) sau cuantificarea severităţii acestora (valvulopatii sau afecţiuni valvulare, cardiomiopatii, hipertensiune pulmonară etc.)
Dopplerul tisular este un mod de examinare Doppler dezvoltat în ultimii ani de care nu dispun decât ecografele moderne foarte performante şi care permite aprecierea cu acurateţe crescută a funcţiei sistolice şi diastolice cardiace, fiind extrem de util în evaluarea severităţii diverselor afecţiuni cardiace.

Ecocardiografia reprezintă astfel o metodă de diagnostic indispensabilă cardiologiei actuale, cu următoarele indicaţii:
– diagnosticul şi urmărirea în dinamică a afecţiunilor valvulare;
– diagnosticul malformaţiilor congenitale cardiace;
– depistarea tumorilor şi a altor formaţiuni intracardiace;
– diagnosticul afecţiunilor pericardice;
– monitorizarea protezelor valvulare;
– urmărirea pacienţilor operaţi cu bypass aortocoronarian;
– monitorizarea tratamentului pacienţilor hipertensivi, cu cardiopatie ischemică cronică dureroasă, cu angioplastie transluminală percutană cu montare de stent, cu infarct miocardic acut;
– urmărirea pacienţilor cu diverse tipuri de cardiomiopatii.

FACTORII DE RISC CARDIOVASCULAR

Factori de risc nemodificabili
1. Genul masculin
Genul (sexul) unui individ este un element important pentru determinarea riscului cardiovascular, întrucât bărbaţii sunt mai predispuşi de a dezvolta afecţiuni cardiovasculare faţă de femei până la menopauză care, datorită secreţiei hormonale, sunt protejate de această maladie. După menopauză însă, riscul femeilor devine egal cu cel al bărbaţilor iar instalarea precoce a menopauzei constituie un factor de risc cardiovascular.
Evident, sexul individului nu poate fi modificat dar, cunoscând riscul, măsurile de prevenţie trebuie să fie mai serioase şi luate din timp în aşa fel încât să nu se dezvolte o afecţiune cardiovasculară fatală.
2. Ereditatea (predispoziţia genetică)
Moştenirea genetică a fiecăruia dintre noi joacă un rol important atunci când vorbim de riscul cardiovascular. Aşa cum putem moşteni anumite trăsături fizice de la unul dintre părinţi sau bunici, la fel de bine putem moşteni şi gene care i-au predispus să sufere de boli de inimă pe unii dintre membrii familiei (rude de sânge).
Din acest motiv este important să aflaţi de ce boli au suferit membrii familiei că să vă cunoaşteţi riscurile şi să puteţi să preveniţi apariţia acelor boli. Astfel, dacă vreunul din membrii familiei a suferit de cardiopatie ischemică, infarct miocardic, hipertensiune arterială, accident vascular cerebral, arterită, diabet zaharat, ş.a.m.d., şansa ca şi dumneavoastră să dobândiţi aceste afecţiuni este semnificativ mai mare faţă de un individ care nu are printre ascendenţi această patologie.
3. Vârsta
Odată cu înaintarea în vârstă, riscul de a dezvolta o afecţiune cardiovasculară creşte semnificativ.
Nu mai puţin adevărat este faptul că, prin adoptarea unui stil de viaţă adecvat, se pot găsi soluţii care să reducă impactul înaintării în vârstă asupra sănătăţii inimii.
Factori de risc modificabili
1. Fumatul
Fumatul creşte riscul de apariţie a bolilor cardiovasculare de pâna la 4 ori. Atunci când vorbim de risc cardiovascular, nu contează neapărat cantitatea de ţigări fumate, chiar şi o singură ţigară fumată pe zi vă poate creşte riscul cardiovascular. De asemenea, chiar şi fumatul pasiv (expunerea la fumul ţigărilor fumate de alţii) este la fel de dăunătoare, crescând riscul cardiovascular chiar si pentru nefumători.
Asocierea fumatului cu ceilalţi factori de risc creşte şi mai mult probabilitatea de apariţie şi de evoluţie mai rapidă a afecţiunilor cardiovasculare.
2. Dislipidemia (colesterolul şi trigliceridele crescute)
Termenul de dislipidemie defineşte mai multe anomalii ale metabolismului lipidic, care se caracterizează în pricipal prin valori crescute ale colesterolului şi trigliceridelor sangvine, acestea reprezentând un factor major de risc cardiovascular.
Colesterolul este o substanţă din categoria grăsimilor (substanţă lipidică) pe care organismul o foloseşte pentru a construi pereţii celulelor din corpul nostru, fiind astfel o componenta esenţială in desfăşurarea metabolismului celulelor organismului. Acesta este transportat de sânge către organe şi ţesuturi. Colesterolul ajunge în sânge din 2 surse importante: o parte provine prin alimentaţie (din gălbenuşul de ou, carne şi preparate lactate nedegresate) iar o altă parte este produsă de ficat. Atunci când este în exces colesterolul se depune pe pereţii vaselor, formând în timp plăci de aterom care îngreunează curgerea sângelui, iar îngustarea (stenozarea) sau înfundarea (ocluzionarea) arterelor este principala cauza care conduce la apariţia cardiopatiei ischemice, a infarctului miocardic acut, a aterosclerozei carotidiene şi a accidentului vascular cerebral sau a arteriopatiei obliterante a membrelor inferioare (arterita).
Trigliceridele sunt alt tip de grăsimi, care dacă sunt crescute indică riscul unei boli cardiovasculare.
Atunci când definim dislipidemia ne interesează fracţiunile lipidice şi anume:
• Colesterolul total care trebuie să fie în condiţii ideale sub valoarea de 200 mg/dl; la copii valoarea trebuie să fie sub 170 mg/dl;
• Fracţiunile de colesterol: colesterolul este alcătuit din mai multe componente, dintre care două sunt extrem de importante atunci când definim profilul lipidic:
o LDL colesterol – este numit popular „colesterolul rău”, acesta fiind principalul vinovat al formării plăcilor de aterom. Acesta trebuie să aibă o valoare mai mică de 115mg/dl la persoanele fără factori de risc, iar la cei care au deja o boală cardiovasculara sau factori de risc idealul ar fi sub 80mg/dl;
o HDL colesterol – cunoscut şi sub forma de „colesterol bun”; are rolul de a proteja pereţii vaselor împotriva LDL colesterolului. Valoarea HDL mai mare de 40mg/dl oferă protecţie în faţa riscului de apariţie a bolilor cardiovasculare. Ideal acesta trebuie să fie mai mare de 60mg/dl;
• În afară de colesterol, în sânge circulă şi alte tipuri de grăsimi iar, dintre acestea, trigliceridele sunt asociate cu creşterea riscului cardiovascular. Valoarea acestora în sânge trebuie să fie mai mică de 150mg/dl pentru a reduce riscul de apariţie a bolilor de inimă.
Alte grăsimi nocive pentru organism sunt:
o Grăsimile trans care provin din uleiuri vegetale modificate chimic pentru a fi mai dense printr-un proces numit hidrogenare şi, din acest motiv, se mai numesc şi grăsimi hidrogenate. Se găsesc în semipreparate, mâncare fast-food şi produse de patiserie;
o Grăsimile saturate care provin din grăsimile animale sau din unele uleiuri vegetale precum uleiul de palmier.
În condiţii anormale, în sânge ajunge prea mult colesterol. Acesta se depune pe pereţii vaselor, îngustând diametrul acestora şi împiedicând curgerea normală a sângelui. Astfel ia naştere boala ateromatoasă care poate afecta orice vas de sânge din organism. Ateromatoza este principală cauză care conduce la bolile cardiovasculare şi la mortalitatea cauzată de aceste boli.
În funcţie de riscul cardiovascular asociat al fiecărui individ şi de antecedentele acestuia în ceea ce priveşte afecţiunile cardiovasculare (adică dacă a suferit un infarct miocardic, a fost dilatat transluminal cu montare de stent sau a suferit un bypass aortocoronarian), valorile considerate normale pentru colesterol şi trigliceride sunt diferite. Astfel, lipidograma la un pacient cu dislipidemie este:
Colesterol Total 5,0 mmol/L (190 mg/dL)
LDL-Colesterol 3,0 mmol/L (115 mg/dL)
HDL-Colesterol: B 1,0 mmol/L (40 mg/dL)
F 1,2 mmol/L (46 mg/dL)
Trigliceride 1,7 mmol/L (150 mg/dL)
3. Obezitatea
Obezitatea sau excesul ponderal apare atunci când un individ are un indice de masă corporală (IMC) ridicat, adică are o greutate mai mare decât limita superioară stabilită de ghiduri în funcţie de înălţimea acestuia. Riscul cardiovascular este semnificativ crescut mai ales la pacienţii care prezintă obezitate abdominală, cu o circumferinţă a taliei 102 cm la bărbaţi şi 88 cm la femei
Indicele de masă corporală (IMC) se calculează cu formula: Greutate (Kg) / Înălţime² (m²), iar valorile acestuia pot fi
– între 18,50 şi 24,99 – Greutate normală
– între 25,00 şi 29,99 – Supraponderal
– între 30,00 şi 34,99 – Obezitate (gradul I)
– între 35,00 şi 39,99 – Obezitate (gradul II)
– 40,00 sau mai mult – Obezitate morbidă
4. Sedentarismul
În lipsa activităţii fizice, organismul dispune de un excedent de energie, iar „combustibilul” neconsumat va circula în exces prin sânge ceea ce conduce la creşterea glicemiei şi a colesterolului care se va depune fie în ţesuturi cauzând obezitate, fie pe pereţii vaselor de sânge, distrugându-le şi formând plăcile de aterom.
5. Hipertensiunea arterială
Hipertensiunea arterială mai este numită „ucigaşul silenţios” deoarece nu are manifestări specifice care să poată fi recunoscute de pacient. De obicei descoperirea acestei afecţiuni este întâmplătoare şi nu se poate preciza cu exactitate de cât timp pacientul este expus la valori crescute ale presiunii arteriale. Hipertensiunea arterială apare atunci când valoarea tensiunii măsurate la nivelul braţului depăşeşte valoarea de 140/90mmHg. Valorile cuprinse între 130-85 si 140 cu 90 mmHg sunt considerate prehipertensiune. Această afecţiune creşte efortul efectuat de muşchiul inimii, conducând la creşterea riscului de apariţie a infarctului miocardic acut, a accidentului vascular cerebral sau a insuficienţei cardiace. De asemenea, valorile crescute ale presiunii sub care circulă sângele în artere determină în timp numeroase complicaţii ale hipertensiunii arteriale precum insuficienţa renală (afectarea rinichilor cu nefropatie), ateroscleroză cerebrală sau accident vascular cerebral, afectarea ochilor prin angiopatie hipertensivă etc.
Tratamentul corect al hipertensiunii arteriale şi menţinerea acesteia la valori normale sunt absolut necesare pentru reducerea riscului cardiovascular iar medicaţia recomandată de medic nu se va întrerupe decât la recomandarea acestuia.
Hipertensiunea arterială afectează 1 din 3 români. Doar jumătate dintre români ştiu ce valori tensionale au. Se recomandă verificarea periodică a valorilor tensionale chiar şi pentru persoanele sănătoase.
6. Diabetul zaharat
Glicemia recoltată dimineaţa pe nemâncate cu valori între 5,6-6,9 mmol/L (102-125 mg/dL) sau mai mare sau prezenţa unui test anormal de toleranţă la glucoză reprezintă un factor de risc cardiovascular.
Deşi glucoza existentă în sânge reprezintă alimentul preferat al celulelor organismului, atunci când aceasta este în exces, devine toxică.
Cu timpul, glicemia crescută alterează pereţii vaselor de sânge ceea ce va conduce la apariţia bolilor inimii, ale sistemului nervos, ale rinichilor, ale ochilor şi ale altor organe.
7. Stresul
Neplăcerile sau dificultăţile întâmpinate în viaţa de zi cu zi la locul de muncă sau acasă, evenimentele cu un consum nervos mare pot afecta organismul în felurite moduri, putând conduce la tulburări de somn, dureri de cap sau de spate, iritabilitate sau depresie.
În acelaşi timp, stresul are un efect major şi asupra sistemului cardiovascular, conducând la instalarea aterosclerozei şi la creşterea riscului de apariţie a afecţiunilor cardiace.

CALCULUL SCORULUI DE RISC CARDIOVASCULAR

Calculul scorului de risc cardiovascular presupune aprecierea (ne)şansei de a dezvolta afecţiuni cardiovasculare pe care o prezintă o persoană, în funcţie de anumite criterii numite şi factorii de risc cardiovascular.

• Riscul cardiovascular reprezintă probabilitatea pe care o are o persoană de a dezvolta în timp afectarea arterelor organismului prin depunerea de colesterol la nivelul acestora (ateroscleroză), aceasta având drept consecinţă producerea de afecţiuni ale inimii şi ale vaselor de sânge.
• Ateroscleroza este cauzată de o creştere a aglomerărilor de grăsime şi colesterol în vasele de sânge, fiind o afecţiune care debutează în tinereţe şi progresează cu vârsta, conducând cu timpul la reducerea diametrului vasului de sânge (stenoza) până la înfundarea (ocluzia) acestuia. Vasul stenozat (cu diametrul redus, îngustat) sau înfundat (ocluzionat) nu mai poate transporta o cantitate suficientă de sânge şi substanţe nutritive iar ţesuturile hrănite de acesta vor suferi. Acest lanţ de fenomene poate conduce la apariţia infarctului miocardic, a accidentului vascular cerebral şi a altor sindroame ischemice ce se pot finaliza prin decesul sau invaliditatea pacientului.
În prezent bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate la nivel global. Într-un clasament al mortalităţii generate de afecţiuni ale cordului, România ocupă locul 3 în lume, 62% dintre decesele înregistrate în ţara noastră având drept cauză bolile cardiovasculare.
• Factorii de risc cardiovascular favorizează depunerea de colesterol şi formarea plăcilor de aterom pe arterele care hrănesc inima (arterele coronare), creierul (arterele carotide) sau picioarele şi, în consecinţă, instalarea şi progresia aterosclerozei se poate petrece mai rapid sau mai lent, în funcţie de prezenţa sau absenţa acestor factori de risc. Numeroase studii clinice şi statistice extensive au corelat aceşti factori de risc cu apariţia bolilor cardiovasculare.
Cei mai importanţi factori de risc asociaţi bolilor cardiovasculare sunt de 2 tipuri:
a. factori de risc nemodificabili: vârsta, ereditatea, genul masculin;
b. factori de risc modificabili cum sunt fumatul, colesterolul crescut, obezitatea, sedentarismul, stresul, boli precum hipertensiunea arterială sau diabetul zaharat, care printr-o dietă şi un mod de viaţă sănătos pot fi modificaţi şi ţinuţi sub control.
În mod evident, asocierea mai multor factori de risc creşte sensibil probabilitatea apariţiei bolilor cardiovasculare.

Prețul - 200 lei

În acest preț sunt incluse următoarele:

  • Transportul la domiciliu
  • Materialele necesare
  • Manopera

DE CE SĂ ALEGI RealMed ?

RealMed este nr.1 în servicii medicale la domiciliu

  • Cel mai mare furnizor de servicii medicale la domiciliu
  • Cei mai mulți pacienți deserviți la domiciliu
  • Cel mai bine pregatit personal medical
  • Personal medical cu peste 15 ani experiență medicală
  • ZERO cazuri de malpraxis (erori medicale) înregistrate.
  • Siguranța materialelor folosite și a actului medical
  • Confidențialitatea actului medical
  • Cei mai mulți pacienți multumiți de serviciile noastre
  • Cel mai recomandat furnizor de servicii medicale la domiciliu
  • Cea mai mare zona de acoperire

CE AUTORIZAȚII DEȚINE REALMED ?

Autorizat de Ministerul Sănătății

Autorizat de Direcția de Sănătate Publică

Autorizat de Casa de Asigurări de Sănătate

CĂT DE PREGĂTIT ESTE PERSONALUL RealMed ?

Personalul RealMed este format din medici specialiști, medici primari, doctori în științe medicale, Prof. Univ. Dr. cu peste 15 ani experiență și asistenți medicali, specializați în medicină generală, medicină de urgență, medicină internă, cardiologie, ORL, terapie intensivă, chirurgie, ortopedie, neurologie, kinetoterapie, pediatrie, etc.

IMPORTANT ! - Informații suplimentare

  • Programul de lucru este în intervalul orar 8,oo – 22,00
  • Pentru serviciile practicate înafara programului, în intervalul orar 22,00 – 8,00 costurile serviciului se măresc cu 100%
  • Programările pentru toate tipurile de servicii se fac cu minim 12 ore înainte
  • Pentru programări în regim de urgență se achita o taxă de urgență egală cu prețul serviciului solicitat.
  • Pentru tratamentele ce depășesc 25 de servicii, se oferă reducere de 10%
  • Pentru localitățile aflate în afara orașelor se vor percepe costuri suplimentare de transport în valoare de 1 leu/km. (distanța calculată dus-întors)
  • Costurile suplimentare de transport NU se vor aplica pacienților deserviți prin intermediul C.A.S